Geometria sacra si sfarsitul lumii 2012

geometria sacra, matricea creatiei, spirit, lumina - blog sfarsitul lumii 2012O sursa de sunet, lumina si culoare, ce emana dintr-o sfera de constiinta, reprezinta insusi inceputul creatiei. 12 spirale tasnesc de acolo, formand un cerc in jurul sursei constiintei, conectandu-se atat cu ea cat si intre ele, pentru a genera o retea infinita de „programe ale existentei”, toate construite dupa aceleasi tipare ce reprezinta geometria sacra.

Scanteia de lumina – spiritul – porneste pe calea spiralata, afara din sursa centrala, intrand si miscandu-se prin retea, experimentand „realitatea”, materializandu-se, traind si constientizand, in asteptarea scopului final, de a se intoarce la forma de lumina, dar evoluata, cu constiinta treaza.

De aici porneste tiparul sacrul “12 in jurul lui 1”, vazut ca un simbol al tridimensionalitatii (12 = 1+2 = 3), deci al realitatii fizice, aceasta nefiind nimic altceva decat un experiment biogenetic al existentei in timpul liniar, pentru a putea trai emotiile si a invata din ele.

Ceasul, calendarul, roata zodiacului, roata alchimiei, toate ne arata ca, in mod natural, marcam timpul circular, ciclic, pe baza tiparului „12 in jurul lui 1”. Iisus si cei 12 apostoli, triburile israelite, regele Arthur si cei 12 cavaleri ai Mesei Rotunde, demonstreaza ca pana si evenimentele istoriei sau plasmuirile imaginatiei se supun – intrinsec, natural, inevitabil – geometriei sacre.

Pentru ca geometria sacra se poate gasi, indiscutabil, in tot ceea ce exista: de la formele naturii (fie ca vorbim de o simpla planta sau de structura unei intregi galaxii) pana la arta (sectiunea de aur, armoniile din muzica) si pana la simbolistica (yin-yang, mandala etc.)

Care este, insa, legatura cu sfarsitul lumii, si mai ales, cu anul 2012? Una implicita, si posibila conform unor teorii precum cea a celor 13 cranii de cristal.

Asadar, din simplul fapt ca geometria sacra exista, am putea intui ca realitatea noastra nu este decat un „suport” virtual pentru a experimenta, a trai si a evolua. Din tipar in tipar, imbracam forme tot mai complexe (dar care pot fi reduse oricand la aceeasi esenta, universala), pana la materialitatea cea mai densa, dar cu scopul tocmai de a reveni la starea initiala, de lumina, dupa un proces ce trebuie sa aduca spiritului trezirea constiintei (aceasta viziune ezoterica o intalnim si la Abd-ru-shin, in prelegerile sale despre originea spiritului si calatoria acestuia prin creatie).

Trezirea la constiinta a intregii umanitati – intelegerea matricei, a retelei de “programe”, si a insesi creatiei, impreuna cu rolul nostru in ea – ar putea fi momentul marcat ca sfarsitul lumii, sau al timpului liniar, si care, in unele interpretari deviate de la sensurile originale, a ajuns sa fie privit, in mod eronat, ca un eveniment definitiv si distructiv, sfarsitul lumii cataclismic si inspaimantator.