Lumea de dupa sfarsitul lumii

evolutia spirituala - sfarsitul lumii 2012 blogIndiferent de specificul fiecarei credinte in parte, spiritualitatea umana manifesta, ca o coordonata de baza, speranta intr-o lume mai buna, ideala chiar, o treapta superioara a sufletului uman si a existentei, la care sa acceada prin sfarsitul lumii actuale, imperfecta pana la extrema cea mai de jos a violentei, suferintei si raului.

Sfarsitul lumii, asa cum o cunoastem noi, n-ar reprezenta, insa, decat o renastere si, in acelasi timp, o intoarcere la esenta spirituala a tot ceea ce este. Chiar daca stiinta, de exemplu, ar putea oferi scenarii pentru sfarsitul lumii la modul cel mai concret si definitiv, nu putini sunt cei ce cred ca, dincolo de ea, exista ceva superior, ce depaseste cunoasterea umana intelectuala, si in care se ascund scopul, sensul si toate misterele existentei.

Lumea de dupa sfarsitul lumii

Fie in religiile monoteiste, fie in credintele cele mai vechi, intalnim acest concept al unei alte lumi, de dupa sfarsitul lumii.

In crestinism, islamism si iudaism, ea este o epoca Mesianca, adica Imparatia lui Dumnezeu pe Pamant, ce precede Judecata de Apoi. Perioada este caracterizata de (re)venirea trupeasca a reprezentantului divinitatii, pentru a instaura pacea, binele si credinta adevarata, fara erori, in lumea inca fizica, si a pregati sufletele pentru viata eterna in Paradis sau Infern.

In credintele hinduse, se vorbeste despre o Varsta de Aur a omenirii, ca o prima etapa (din patru) a unui ciclu temporal Yuga, ciclu ce se desfasoara in mod obligatoriu ca o disolutie de la perfect la imperfect. Mai mult, se considera ca acum (in jurul anului 2012) suntem nu doar intr-o Varsta Neagra (ultima din ciclu, ce trebuie sa dispara), dar inclusiv la finele unui Kalpa, un ciclu cosmic complet (alcatuit din numeroase Yuga), echivalent cu o zi din viata Creatorului, Brahma. Asadar, ceea ce ne asteapta este „sfarsitul lumii” intregii existente actuale, pentru a putea incepe un cu totul alt grad (nivel) de existenta, nu doar o noua Varsta de Aur.

Aceasta teorie corespunde, in fond, cu credintele ezoterice care vorbesc despre un salt evolutiv si o transformare spirituala a omenirii, sau cu cele care, pornind de la geometria sacra, declara realitatea si materialitatea ca simple „reprezentari holografice” ale unei Constiinte, ca o sfera spirituala din care emana totul si la care spiritul desprins trebuie sa se intoarca, dupa trezirea obtinuta prin traire fizica. O explicatie similara o intalnim si la Abd-ru-shin, cu precizarea ca acesta face o importanta delimitare a Divinitatii, ca si Creator – imposibil de definit, cunoscut si inteles, inclusiv de catre Spirit, care se afla sub El, fiind o creatie a acestuia.

La o scara mai mica, si astrologia, impletita cu astronomia, confirma sfarsitul lumii si al „domniei” unei constelatii si inceputul alteia, anuntand, din 2012, intrarea in ceea ce se numeste Epoca astrologica a Varsatorului, aducatoare a unei schimbari pozitive si a unei imbunatatiri, prin insusi semnul care o guverneaza.

Mai toate civilizatiile stravechi, dispunand, in plus, de uimitoare notiuni de matematica, astronomie si astrologie, aveau o viziune ciclica asupra existentei. De exemplu, la civilizatiile mesoamericane, precum Maya, credinta in lumi succesive era una fundamentala. Acestia erau convinsi ca, la sfarsitul lumii actuale (marcat pentru 21 decembrie 2012), va incepe o alta lume, un alt ciclu de existenta.

Lumea perfecta de dupa sfarsitul lumii imperfecte

Asadar, sfarsitul lumii apare ca fiind absolut necesar, dar, in acelasi timp, nu definitiv, urmandu-i altceva. Iar acel „altceva”, indiferent de forma pe care o ia in diversele credinte sau viziuni, are aceleasi caracteristici: pacea, spiritualitatea, cunoasterea absoluta, adevarul, eternitatea, esenta.