Repere comune ale civilizatiilor stravechi pentru inceputul si sfarsitul lumii

zeii civilizatori: Quetzalcoatl, Anunnaki - sfarsitul lumii 2012 blogSimilaritatile evidente intre credintele si culturile vechilor civilizatii au uimit si au intrigat cercetatorii, dintotdeauna. Misterul este cu atat mai adanc, cu cat civilizatii care, aparent, n-au avut nici un fel de legaturi, impartaseau viziuni comune asupra unor notiuni ca: existenta, inceputul si sfarsitul lumii si, mai ales, zeitati.

Zeii-sarpe civilizatori si intoarcerea lor la sfarsitul lumii

Unul din reperele comune ale civilizatiilor stravechi il reprezinta, fara indoiala, zeii-sarpe civilizatori, creatorii oamenilor si cei ce le-au daruit cunoasterea, veniti din cer (care se subintelege ca spatiu cosmic) si traind initial printre oameni, nu doar domnind peste ei.

Daca preluarea zeilor sumerieni An.unnak.ki (tradus: cei care, din cer, pe Pamant au venit) de catre egipteni este mai usor explicabila, un mare mister a ramas, inca, felul in care si civilizatiile Mesoamericane au ajuns sa aiba acelasi fel de zei civilizatori – cu infatisare de sarpe cu aripi sau pene de pasare – cel mai notabil fiind Quetzalcoatl (tradus: Sarpele cu pene), intalnit si sub alte denumiri atat la olmeci, la azteci cat si mayasi. Chiar si la nord-amerindienii Hopi exista un zeu similar, Baholinkinga.

Cartile mayase Chilam Balam ofera o explicatie posibila, povestind despre cum primii oameni care au colonizat America au fost „poporul Sarpelui”, venit de peste mari, condus de un zeu, Itzamna (de la cuvantul itzem, reptila).

Asadar, pornind de la ipoteza unei radacini comune, s-ar putea lamuri cum civilizatii separate au avut aceleasi mituri ale creatiei, cat si viziuni similare despre intoarcerea zeilor creatori si civilizatori, la un moment dat, corelat cu sfarsitul lumii.

Ouroboros – simbol pentru inceputul si sfarsitul lumii

Ouroboros in simbolistica civilizatiilor umane - sfarsitul lumii 2012 blogOuroboros este un simbol antic ce infatiseaza un sarpe sau dragon care-si inghite coada, reprezentand reinnoirea ciclica a vietii, infinitatea, eterna reintoarcere, ciclul de viata, moarte si renastere. Ouroboros ocupa un rol important in simbolistica religioasa, mitologica si ezoterica a majoritatii culturilor, care i-au dat acestuia diverse forme, in functie de propriile credinte, legandu-l de inceputul si sfarsitul lumii, dar mai ales de eternitate.

  • Sarpele care-si inghite coada poate fi regasit ca simbol inca de la egipteni, din 1600 i.en.
  • La civilizatiile mezoamericane, zeul-sarpe Quetzalcoatl este deseori infatisat muscandu-si coada.
  • In Grecia Antica, Platon a facut descrierea unei creaturi mitologice circulare, nemuritoare si auto-suficiente, prima fiinta a Creatorului, simbolizand universul in (auto)miscare circulara. In gnosticism, acest sarpe a ajuns sa exprime eternitatea si sufletul lumii.
  • In Orientul Mijociu, printr-o influenta a simbolului zoroastrian Faravahar, zeu Mithra este infatisat ca avand, la momentul renasterii sale, un Ouroboros infasurat in jurul corpului, indicand natura sa ciclica si eterna.
  • In India, simbolul Ouroburos a fost folosit pentru a descrie energia Kundalini.
  • In cultura Chinei, pentru care dragonul este un simbol fundamental, Ouroboros a ajuns legat de Yin-Yang – opusurile ideale, dualitatea materiei si energiei, reunite insa, „ca unul” in Chi. Desigur, si in Japonia se regaseste imaginea unui astfel de dragon.
  • Simbolistica sarpelui circular mai poate fi intalnita la triburile indigene izolate din extremitatea Americii de Sud, la triburi din Africa de Vest, in Haiti, la indigenii nord-americani, acesta ajungand un personaj important inclusiv in mitologia scandinava, in cea romana, si preluat chiar si in crestinismul timpuriu.