Sfarsitul lumii 2012 si profetiile Maya

sfarsitul lumii 2012 - Codexul din Dresden, profetia de pe ultima paginaPornind de la incheierea Calendarului Lung Mesoamerican la 21 decembrie 2012, in jurul acestei date s-au nascut numeroase teorii despre sfarsitul lumii, putinele informatii ramase de la mayasi fiind alimentate, in timp, cu diverse alte ipoteze din ariile ezoterice sau New Age.

Criticii ideii de sfarsitul lumii sustin ca nu exista dovezi clare, incontestabile, cum ca mayasii ar fi legat data de 21 decembrie 2012 de un final apocaliptic pentru omenire. Mai mult de atat, ei subliniaza ca civilizatia Maya avea o viziune ciclica a timpului, astfel incat, pana si Calendarul Lung, desi liniar, s-ar fi reluat practic(precum calendarele mayase „rotunde” – cel anual si cel ceremonial), la finele celui de-al 13-lea b’ak’tun, deci la finele perioadei acoperite, de aproximativ 5126 ani.

Pe de alta parte, ca si alte civilizatii adepte ale ideii ciclicitatii existentei, mayasii credeau in trecerea periodica de la o lume (sau varsta) la alta, o trecere transformativa si evolutiva, dar si marcata de evenimente majore, specifice depasirii unui prag important. Aceste evenimente majore ar putea reprezenta fenomenele cataclismice sau incercarile pe care omenirea le-ar asocia, in fond, cu sfarsitul lumii.

Asadar, fara sa prezica explicit un final definitiv, mayasii si-au exprimat, totusi, credinta in sfarsitul Lumii a Patra (actuale, marcate de Calendarul Lung) , pentru ca a Cincea Lume sa ii urmeze, din 21 decembrie 2012.

 

Despre sfarsitul lumii in Chilam Balam si Codexul din Dresden

Teoriile despre sfarsitul lumi 2012 au fost alimentate si de unele pasaje din putinele scrieri ramase de la civilizatia Maya, cel putin pana cand s-a ajuns la o mai mare clarificare cu privire la continutul lor.

Cartile lui Chilam Balam (Chilam fiind un titlu dat profetilor mayasi – „interpretii Zeilor”, iar Balam un prenume comun, insemnand „Jaguar”) contin intr-adevar preziceri despre sfarsitul lumii, dar asta ca o metafora pentru soarta civilizatiei Maya, fiind vorba, de fapt, despre sosirea spaniolilor, colonizare si crestinarea fortata.

Asadar, Profetul Jaguar a descris sfarsitul lumii mayase, si nu al omenirii, el plasandu-si profetiile pentru cel de-al 13-lea k’atun, si nu cel de-al 13-lea b’ak’tun.

Cat despre Codexul din Dresden (denumit astfel dupa orasul german care il gazduieste), acesta reprezinta cea mai veche scriere cunoscuta a Americii pre-Columbiene, o carte estimata a fi fost scrisa intre secolele XI-XII, ca o copie a unui document original cu o vechime si mai mare, de inca trei sau patru sute de ani.

Codexul, cel mai important dintre cele patru codice mayase ramase, a intrigat cercetatorii prin ultima sa pagina, ce pare a contine o profetie despre sfarsitul lumii – distrugerea acesteia prin apa. Desi glifele nu s-au pastrat in intregime, o imagine arata valuri de apa ce rabufnesc din gura unui dragon celest, impreuna cu alte suvoaie ce curg din simboluri solare si lunare de pe corpul monstrului. O zeita batrana toarna, deasemenea, ape peste Pamant, in timp ce un suveran al Infernului ingenuncheaza la baza imaginii.