In 2012, stiinta incearca sa previna sfarsitul lumii

stiinta si sfarsitul lumii 2012Chiar daca nu neaparat in 2012, sfarsitul lumii, intr-un scenariu sau altul, reprezinta totusi o ipoteza valida, iar stiinta este dispusa sa recunoasca acest fapt, ba chiar mai mult, sa incerce sa gaseasca solutii optime pentru a evita un dezastru la scara planetara.

Sfarsitul lumii prin impact cosmic? Nu, multumim.

Cand spui „apocalipsa”, care este varianta cea mai plauzibila, chiar si in ochii celor mai sceptici oameni de stiinta? Un asteroid suparat, ferm hotarat sa-si pastreze traiectoria de coliziune cu Pamantul, desigur. Sau, si mai rau, o gasca intreaga de asteroizi, pentru ca acestia prefera sa calatoreasca intre prieteni (mai exact, in spatiu, deseori, se intalnesc familii de asteroizi, nascute din ciocnirea unuia gigantic cu o planeta sau cu alt corp ceresc).

Ce scop mai nobil ar putea sa-si gaseasca stiinta si inovatiile tehnologice, decat sa previna sfarsitul lumii printr-un astfel de impact? Racheta anti-asteroid este una dintre primele solutii propuse, fie in varianta lansarii unei incarcaturi nucleare care sa pulverizeze o buna parte din corpul ceresc, deviind-o pe cea ramasa, fie in varianta unui proiectil care doar sa-i schimbe cursul (varianta preferata, intrucat nu presupune riscul ca, fragmente radioactive de asteriod, sa ajunga totusi pe Pamant).

O solutie si mai ingenioasa ar fi construirea unei oglinzi uriase, care sa concentreze razele Soarelui intr-un punct unic de pe suprafata asteroidului, unde temperatura ar ajunge, atunci, la peste 1000 °C, topind solul si formand o gaura prin care sa tasneasca vaporii fierbinti din interior, cu o forta ce ar devia asteroidul de la traiectoria de coliziune.

Sfarsitul lumii prin schimbarea climei? Nu inca.

Nu e nevoie de un cataclism major pentru a aduce sfarsitul lumii; 2012 ar putea la fel de bine sa insemne (metaforic vorbind) 2012 ani, in decursul carora clima sa se schimbe si o noua era glaciara sa se instaleze. Astfel, oamenii de stiinta se gandesc cum sa pacaleasca natura, pentru a pastra un echilibru climatic si ambiental favorabil.

Printre variantele inaintate, gasim eruptiile vulcanice controlate, ai caror nori de cenusa sa acopere cerul un timp suficient pentru a scadea temperatura globala prin blocarea patrunderii razelor solare. Tot asa, pentru a respinge radiatiile solare, ar putea fi folosite acoperisuri reflectorizante sau flote aerospatiale care sa impanzeasca atmosfera, ori oglinzi montate pe sateliti orbitali.

Problema acestor idei este faptul ca ele reprezinta solutii temporare, in speranta de a oferi omenirii un ragaz sa repare problemele climatice adanci sau macar sa se adapteze cat mai eficient, din timp, noilor conditii ce se vor instala.