Reincarnarea

Reincarnarea este fenomenul revenirii, reintruparii spiritului omenesc din spatiile ceresti in lumea fizica, intr-un nou trup uman.
Reincarnarea a fost si este cunoscuta din timpuri foarte indepartate de majoritatea popoarelor si aproape ca nu exista religie sau legenda care sa nu aiba influente ale acestei idei. Dovezi si teorii ale fenomenului reincarnarii se regasesc la pieile-rosii din America – din Alaska pana in Peru si Bolivia, celtii din Europa, locuitorii bastinasi din insulele Hawaii. In Asia, ideea reincarnarii este si azi foarte raspandita exercitand o mare influenta in stilul de viata al populatiei. Peste 600 de milioane de locuitori ai Indiei, Tibetului, Chinei, Mongoliei si Japoniei, cred in reincarnare si cunosc legile ei la fel cum occidentalii stiu ca sangele circula prin vasele sanguine. Pentru asiatici, legea reincarnarii este o lege ca orice lege naturala – legea contractiei la frig si a dilatatiei la caldura. Ea este privita ca o lege fundamentala, care se exercita asupra tutror entitatilor, fie ele minerale, vegetale, animale, umane, soare sau univers.

La inceputul aparitiei materialismului se credea ca acesta va da un raspuns satisfacator la toate intrebarile. Se afirma ca, in definitiv, nu exista in univers decat materie, energie si legile care le pun in activitate. Fizica a demonstrat prin experiente legile naturii; chimia reveleaza lumii structura necunoscuta a materiei; biologia, in teoria sa evolutionista, arata ca exista o ordine in lume si un scop in toate domeniile complexe ale vietuitoarelor. Telescoape gigantice aduc mai aproape nebuloase, galaxii si miliarde de sori indepartati; trupul omenesc este studiat si cunoscut pana in cele mai ascunse celule.

In fata tutror acestor lucruri omul ramane dezorientat si intrebator: “Care este adevarul?”
Natura omului este facuta sa caute mereu, sa-si explice existenta lucrurilor si a faptelor, sa-si chinuie sufletul in fata enigmelor pe care le intalneste de-a lungul vietii.

Putini oamnei sunt preocupati sa gaseasca o explicatie lucrurilor si fenomenelor lumiii inconjuratoare. Daca totusi se apuca sa cerceteze sunt luati imediat de curentul ideilor actuale si revin la credinta multimii. De exemplu: se naste un copil. Credinta generala este ca spiritul s-a nascut odata cu trupul copilului. Aceasta explicatie superficiala provine din observatia omului ca pe masura ce se dezvolta trupul copilului, constiinta lui dobandeste un orizint mai intins. Mai tarziu, dupa ce omul dispare prin actul mortii, dispare si constiinta, in mod aparent pentru ca observatorul cerceteaza doar cadavrul celui plecat. Dezvoltarea paralela dintre trup si constiinta da impresia ca sediul si organul producerii constiintei ar fi creierul, dar adevarul este cu totul altul.

In urma numeroaselor experiente spiritualiste se poate afrima ca nu creierul este sediul intelegerii, al ratiunii si al constiintei, el fiind doar instrumentul spiritului. Intelegerea sau constiinta este rezultatul unei activitati de mii si milioane de secole a spiritului omenesc, care se manifesta in lumea exterioara prin intermediul creierului.

La fel ca trupul si sufletul, spiritul are o varsta. Exista spirite tinere si altele batrane, insa nu exista un paralelism intre trup si spirit in privinta varstei trupului.
Evident, cand spiritul a coborat pentru prima sa reincarnare el se afla la inceputul carierei sale evolutive. In decursul a milioane de secole si de peregrinari prin diferite planete, sisteme solare si universuri, omul evolueaza pentru a deveni un mai bun cunoscator a tot ceea ce a creat Fiinta Suprema. Cu alte cuvinte, dupa cum exista o evolutie a formelor de viata minerala, vegetala, animala si umana, tot astfel exista o continua si vesnica evolutie pentru suflet.

Exista doua serii de evolutie: evolutia corpurilor sau a formelor, si evolutia spiritului care anima aceste forme.
Reincarnarea este actul sufletului de a imbraca in decursul secolelor, rand pe rand, trupuri noi. Fenomenul acesta are loc in tot universul, in natura intreaga, nu numai in regnul uman. Oriunde exista forme de viata exista un spirit inchis in acea forma, un spirit aflat pe drumul evolutiei, al perfectiunii.
El se serveste de acea forma fizica pentru a castiga cunostinte si experienta, pentru dezvoltarea vointei si invatarea iubirii.
Trupul uman fiind un instrument din cele mai perfectionate de pe pamant, permite spiritului mainifestarile cele mai inalte, neintalnite in regnurile inferioare.

La un studiu mai atent asupra naturii se poate observa cum consevarea formei nu are nici o importanta, ca natura nu face economie de forme. Moartea este pretutindeni. Nenumarate corpuri fizice se distrug pentru ca din materia lor sa se nasca alte corpuri. Natura distruge formele, farra nici o mila, dar spiritele care le utilizeaza, existand mereu, pastreaza toate amintirile, toate facultatile, dupa moartea corpului fizic facultatile manifestandu-se mai departe, cand spiritul va trece in alt corp.
Se poate concluziona ca: reincarnarea este trecerea unor fiinte constiente nemuritoare, intr-un alt corp fizic, potrivit stadiului lor evolutiv, proces prin care spiritul, fiinta constienta, le va analiza si va evolua.

Din acest punct de vedere, Pamantul – ca si Universul intreg – este o vasta scoala iar natura este destinata sa ofere fiintelor vietuitoare experiente de tot felul, pentru a le stimula in dezvoltarea lor, formand astfel o succesiune infinita, din care regnul fizic cunoscut nu formeaza decat o mica parte.
Dupa cum un scolar care se duce in fiecare zi la scoala invata, face experiente si trece dintr-o clasa in alta, spiritul coboara de multe ori pe Pamant, la marea scoala a vietii, pentru a invata, a suferi, a dobandi experienta si a se ridica mereu, din treapta in treapta, catre spiritualitate, catre Sfera Divina.

Click aici pentr a citi si alte articole din categoria Reincarnare